In ziua de astazi se folosescc procedee diferite pentru a suda, imbina  doua piese metalice. O sa enumar cateva dintre cele mai uzuale metode  si voi descrie in cateva cuvinte pentru necunoscatori modul lor de realizare

• Sudura la forja este specifica atelierelor de fier forjat sau fierarilor. Procedeul este rar folosit, executandu-se doar in conditii speciale la cerera clientului datorita costurilor ridicate si lipsa de persoane suficent de capabile sa execute acest procedeu. Pe scurt si in teorie sudura se executa astfel: doua bucati de metal, perfect curatate  se aseaza impreuna in forja , se aplica un strat protector de borax, nisip …etc peste piese pentru a preveni oxidarea, dupa care, cand fierul ajunge la temperatura potrivita se scoate din forja si se loveste  cu ciocanul deasupra nicovalei.
• Sudura MMA, Manual Metal Arc este binecunoscuta sudura cu electrod invelit. Buna la orice aplicatie si poate cel mai des folosita. Aparatele cele mai uzuale care realizeaza acest gen de sudura sunt redresoare sau invertoare. Dezavantajul acestui procedeu de sudura este formarea zgurei , pierderile de material de adaus (electrod) deoarece se arunca din fiecare electrod un minim de 2…3 cm si un alt dezavantaj este viteza de sudura redusa in comparatie cu alte procedee.
• Sudura TIG Tungsten Inert Gas Welding este asemanatoare cu sudura OXY. Materialul de adaus se tine in mana sudorului acesta avand un control perfect asupra sudurii ( nu in cleste sau pistolet, cu toate ca sunt si diferite variatii ). Avanajul major al acestui tip de sudura este ca piesele sudate au nevoie de un minim de finisare dupa sudare, si sudorul controleaza perfect cantitatea de material de adaus. Un alt avantaj este faptul ca acest procedeu nu lasa deloc zgura si stropi. Dezavantajul major este ca procedeul necesita o mana experimentata si sudura este mult mai inceata decat sudura MIG . De remarcat este ca in functie de grosimea materialului si alti parametri se poate suda si fara material de adaus.
• In urmatoarele postur vom prezenta si alte modalitati de sudura, de imbinare a fierului.

Acum cateva zile am primit un email de la o studenta la Universitatea “Transilvania” Brasov,  Profil Design de Produs in care am fost rugat sa prezint cateva informatii in legatura cu fierul forjat, utilaje de prelucrare, metode de obtinere etc… pentru un referat in care sa se detalieze procesul de obtinere al obiectelor din fier forjat. Ceea ce pot spune este ca un fierar trebuie sa poata produce orice element din ciocan, in unele ateliere de fierarie find interzisa si folosiera pilei, orice utilaj/unealta care produce span , adica inlatura materialul nu face parte din munca de fierar. Asa erau faurite vechile porti, balustrade si alte ansamble de fier forjat cu multi ani in urma si acesta este motivul pentru care ele au o mare valoare. Desigur in ziua de astazi datorita costurilor se ,,triseaza” si metoda cea mai rapida este de regula folosita. Foarte putini clienti pun accent pe modul de obitinere al elementelor de fier forjat si imbinarea acestora si tind sa mearga catre varianta cea mai ieftina si mai rapida. Daca punem accent pe valoare, pe munca de fierarie atunci dupa cum am mai zis… sculele folosite sunt rudimentare doar ciocanul, nicovala, forja, peria de sarma, clestele si dalta. Daca in skimb se doreste productie de serie cu volum mare de elemente atunci se apeleaza la prese,  role, masini aschietoare…etc. Dezavantajul folosirii elementelor obinute atfel este faptul ca lucrarea isi pierde originalitatea. Acelas elemet repetat identic de mi si zeci de mi de ori si la gardul meu si la al vecinului, si la al urmatorului vecin …. pe cand daca fierarul forjeaza traditional fiecare element atunci toate elementele din gardul meu vor avea mici variatii, poate insesizabil pentru un ochi neavizat si cu siguranta nu vei gasi doua elemente perfect identice in gardul meu dar mai daca te uiti si la vecin. Cred ca atunci cand se doreste sa se prezinte munca unui fierar ar trebui sa se prezinte munca fierarului cum a fost timp de mii de ani si de ce anume are valoare munca aceea  si nu presele si stantele  sau elementele turnate in serie  care din motive de costuri se folosesc asa de des in ziua de azi.

Tocmai pentru acest subiect am ales sa va prezint aceste trei filme sa se vada inca o data cum ar trebui sa se indoie un fier la forja, cum se obtine o frunza, cum se sudeaza fara sa mai fi nevoit sa poizezi pe urma. Sper ca v-am putut fi de folos si am reusit s evidentiez  diferenta dintre mana unui sculptor si o freza care taie programata pe comanda numerica.